Iacob îl lipse\te pe Esau de binecuvântarea p[rinteasc[, agonisind-o pentru sine, apoi pleac[ la unchiul s[u Laban.
1 |i a fost c[ dup[ ce Isaac a îmb[trânit \i ochii s[i într’atât sl[biser[, încât nu mai puteau s[ vad[, l-a chemat pe Esau, fiul s[u cel mai mare, \i i-a zis: „Fiul meu!” Acela a zis: „Iat[-m[!”
2 Iar el a zis: „Iat[, eu am îmb[trânit \i ziua mor@ii mele n’o \tiu. 3 Ia-@i dar uneltele tale, tolba \i arcul, \i ie\i la câmp \i vâneaz[-mi ceva vânat; 4 s[-mi faci mâncare cum îmi place mie, \i adu-mi s[ m[nânc, pentru ca sufletul meu s[ te binecuvinteze pân[ nu mor”a. 5 Rebeca îns[ a ascultat ce i-a spus Isaac lui Esau, fiul s[u. A\adar, când Esau s’a dus la câmp s[ vâneze ceva pentru tat[l s[u, 6 Rebeca a zis c[tre Iacob, fiul cel mai mic: „Iat[, eu l-am auzit pe tat[l t[u gr[ind cu Esau, fratele t[u, \i zicându-i: Adu-mi vânat \i f[-mi o mâncare s[ m[nâncb \i s[ te binecuvintez în fa@a Domnului înainte ca eu s[ mor. 8 Acum dar, fiul meu, ascult[ ce-am s[-@i poruncesc: 9 Du-te la turm[, adu-mi de acolo doi iezi fragezi \i frumo\i, \i voi face din ei mâncare cum îi place tat[lui t[u; 10 iar tu i-o vei duce tat[lui t[u \i el va mânca, pentru ca tat[l t[u s[ te binecuvinteze înainte de a muri”. 11Iacob îns[ a zis c[tre Rebeca, mama sa: „Esau, fratele meu, e om p[ros, iar eu n’am p[r. 12 Nu cumva tat[l meu s[ m[ pip[ie, \i atunci voi fi în ochii lui ca un în\el[tor, \i’n loc de binecuvântare voi atrage asupr[-mi blestem”. 13Maic[-sa i-a zis: „Fie blestemul acela asupra mea, fiul meu; tu numai ascult[ de vorba mea \i du-te \i adu-mi-i!”
14 Atunci el s’a dus \i a luat iezii \i i-a adus mamei sale, iar maic[-sa a g[tit mâncare cum îi pl[cea tat[lui lui. 15 Rebeca a luat apoi haina lui
